Cum nu va înlocui notebook-ul televizorul

Televizoarele au evoluat de-a lungul timpului

Se pune de multe ori problema dacă vor putea calculatoarele (sau, mai corect spus, laptop-urile, întrucât, acestea au înlocuit la rândul lor calculatoarele şi vor continua să o facă) să înlocuiască televizoarele. Adică să ne vedem peste 15 ani şi să ne spunem: “Mai ţii minte televizoarele alea? Chestiile alea la care ne uitam şi butonam din telecomandă?”

Categoric acest lucru NU se va întâmpla. Şi vă spun şi de ce. Aici intervine un concept foarte imporant, anume legea divergenţei. Vă voi spune în ce constă acesta.

De fiecare dată când apare un produs nou, toată lumea se întreabă cu ce alt produs se poate acesta “combina”, cum pot cele două produse să conveargă.

De exemplu, atunci când a apărut televiziunea, toată lumea vorbea despre convergenţa sa cu ziarele şi revistele. Se preconiza disparişia acestora, întrucât, având acum “butonul magic” al telecomandei, în orice moment doreai să obţi o informaţie, aprindea televizorul şi… voila!

Ziarele nu au înlocuit televizoarele, deşi asta se preconiza

Ei bine, situaţia nu a fost chiar aşa. Dovada? Nu există ziare azi? Nu există reviste? Şi încă câte… Nu numai atât, dar multe dintre ele se vând în tiraje extraordinare, iar de multe ori oamenii preferă să citească ziarul în loc să se uite la televizor.

Când a apărut Internetul, aceleaşi speculaţii au apărut: dispariţia televizoarelor – acum puteai să te uiţi la tot ceea ce doreai printr-un simplu click. Astfel, multe companii, printre care chiar şi Apple, au încercat să creeze servicii care să “combine” televizorul cu PC-ul, însă au eşuat lamentabil.

Tot în legătură cu Internetul au fost puse şi cărţile – acestea, conform ipotezei, aveau o probabilitate de dispariţie foarte mare. Este evident că, până şi în zilele noastre, în care tehnologia este mult mai avansată, cărţile se cumpără în continuare în număr foarte mare şi zilnic apar noi şi noi cărţi.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că toate aceste tehnologii nu se află nici pe departe într-o relaţie de convergenţă, ci într-una de totală divergenţă. Oamenii, când fac noi descoperiri, confundă lucrurile posibile cu cele practice.

Book-reader-ele NU vor putea înlocui cărţile

Astfel, este posibil ca un om să citească o carte pe Internet. Dar este practic? Alţi entuziaşti au încercat sp soluţioneze ei această problemă într-o altă manieră: au creat book reader-ele, nişte gadget-uri de dimensiunea unor cărţi, în care poţi stoca mii de fişiere PDF, astfel că vei putea oricând citi ceea ce îţi doreşti. Dar iarăşi apare aceeaşi întrebare: este practic acest lucru (întrucât posibil s-a demonstrat că este prin apariţia lor)? Poate că este ceva mai practic decât cititul pe monitor, însă este în continuare foarte nepractic: oamenii simt plăcerea întoarcerii paginii; le place să simtă dimensiunile cărţi (oricât ar părea de ciudat sau de amuzant acest lucru, este un aspect foarte important – poate nu vă daţi seama, dar de câte ori nu vă uitaţi când citiţi o carte unde aţi ajuns? De câte ori, când cumpăraţi o carte, nu vă uitaţi la grosimea ei? Veţi spune că acest lucru se poate rezolva cu programul care citeşte fişierele PDF, care îţi poate arăta la ce pagină ai ajuns. Dar este altcveva: tu vezi o cifră – o cifră nu spune nimic, pe când un calup de pagini separat de un altul prin intermediul unui semn de carte poate spune mult mai multe); oamenii vor să audă răsfoitul paginilor (iarăşi, veţi spune că acest lucru poate fi făcut cu un sunet – dar nu va fi niciodată îndeajuns de natural pentru că nu putem păcăli creierul: acesta îmbină senzaţiile vizuale, cu cele auditive, olfactive şi kinestezice, deci oricât am auzi noi sunetul şi oricât am vedea pagina întorcându-se singură, tot avem nevoie să o simţim); oamenii au nevoie să aibă cartea cu ei tot timpul (de câte ori nu aţi început să citiţi o carte şi nu aţi lăsat-o din mâini până nu aţi terminat-o? Poate că aţi mai luat pauze, dar sunt sigur că aţi “mutat-o” dintr-o cameră în alta, dintr-un loc în altul, doar pentru a o simţi alături şi a o avea la îndemână pentru a o deschide oricând doriţi); oamenii au nevoie să simtă mirosul cărţii; oamenii au nevoie de carte.

Notebok-ul a fost creat de oameni pentru portabilitate. El venea ca o alternativă la calculatoare, care nu puteau fi luate cu tine oriunde te-ai duce. Raportându-ne la întrebarea anterioară, era posibil să se realizeze un laptop şi era şi practic pe deasupra! În plus, tehnologia era în mare parte aceeaşi, nu încerca să înglobeze concepte diferite. Este, aşadar, clar faptul că laptop-urile vor putea înlocui calculatoarele în viitor (chiar şi retailer-ii spun că vânzările de laptop-uri cresc într-un mod incredibil), cele două tehnologii fiind cumva sinonime. Însă, niciodată nu va putea înlocui calculatorul un televizor, darămite un laptop?

Site-urile de streaming online nu vor putea să înlocuiască televizoarele

Există site-uri de streaming, care transmit orice post TV din orice ţară live. Dar oricât ar părea de ciudat, acest lucru nu este practic. Poate că totul este în mintea noastră: ştim că aceste calculatoare (şi includem aici orice formă – chiar şi laptopurile) au alt scop. Este acelaşi lucru ca şi cu messenger-ul: a înlocuit acesta telefoanele mobile? Este clar că e mult mai practic să suni decât să tastezi. “Oricât de gratuită” ar fi a doua variantă. În plus, nu poţi transmite şi recepţiona la fel de bine emoţiile pe messenger: chiar dacă emoticonurile stârnesc un zâmbet, alta este senzaţia degajată de auzul vocii. Veţi spune că poţi lansa apel şi pe messeger. Dar, fetelor: vi se pare ceva romantic în a primi un apel pe messenger? Mă îndoiesc. Băieţilor: ce credeţi că e mai romantic: să dai apel pe messenger sau să foloseşti telefonul?

Poate că am deviat mult de la subiect, dar am vrut să vă arăt ce înseamnă tehnologii divergente şi ce înseamnă tehnologii convergente. În plus, am vrut să evidenţiez de ce… divergenţa nu poate converge.

Acest articol este scris pentru concursul SuperBlog organizat de PCNews.