Supratax? RATB
Eram vineri în 139 la ora 7:10. ?i apare una. Se plimb? ca nebuna prin autobuz, cu mâna întins? cu ecusonul la juma’ de metru de corp. Î?i plimb? mâna în toate p?r?ile. Nu chiar în cerc. Mai întâi la stânga, apoi la dreapta. Stânga unu, dreapta doi. Eventual adaug? ?i o replic? de importan?? maxim?: “Biletul dumneavoastr?, v? rog!” sau ceva s? te atace mai la sentiment. Pe mine nu m? observ?. Într-un final m? vede. Îmi bag? ecusonul sub nas. Încet (are timp doar, nu? pân? la urm? orice serviciu începe la 8, ea ce c?uta la 7 ?i 10 în autobuz?) scot portmoneul, îl deschis ?i scot de acolo cardul (deh, nu mai e cu abonament acum, s-au modernizat ?i ei, ce vrei). I-l întind. Mi-l ia. Dar, între timp (cât deschideam eu portmoneul) ce s-a întâmplat?
Citeste in continuare
